Numeroase articole tratează problema efectelor asupra proceselor de învăţare motrică a diferitelor modalităţi de cunoaştere a rezultatelor. Din păcate, aceste cercetări se referă la sarcini simple, executate în condiţii de laborator. Din această cauză, rezultatele acestor cercetări nu se pot extinde asupra învăţării deprinderilor sportive complexe.

Mai recent, utilizarea înregistrărilor video, prin care sportivii iau cunoştinţă cu performanţele proprii, s-a extins foarte mult. Mai mult, s-a ajuns la retroacţiunea simultana pentru anumiţi parametri ai mişcărilor, cu ajutorul calculatorului.

Brinker (1979) a efectuat o cercetare având ca subiecţi patinatori de viteză. Aceştia au fost împărţiţi în două grupe. Prima grupă s-a antrenat „clasic", fără a beneficia de retroacţiune, pe când a doua grupă a beneficiat de cunoaşterea performanţei prin înregistrare video, urmată de analiza greşelilor împreună cu antrenorul. La finele sezonului, grupul care a beneficiat de retroacţiune şi-a ameliorat performanţa semnificativ mai mult decât grupul care s-a antrenat fără retroacţiune.

în schiul de performanţă există simulatoare prin care sportivii beneficiază de retroacţiune directă privind anumiţi parametri (ex. frecvenţa sau amplitudinea mişcării). Se cere sportivilor să fie atenţi la parametri care sunt prezentaţi prin retroacţiune directă. Se pare că această metodă duce la progrese evidente în învăţarea motrică.