Psihologie educationala

Profesorii şi antrenorii îşi confruntă deseori elevii cu informaţii privitoare la rezultatele acţiunilor lor. Acest lucru se referă la maniera în care performanţa motrică este executată. în acest caz ne referim la „cunoaşterea rezultatelor sau a performanţelor".

Numeroase articole tratează problema efectelor asupra proceselor de învăţare motrică a diferitelor modalităţi de cunoaştere a rezultatelor. Din păcate, aceste cercetări se referă la sarcini simple, executate în condiţii de laborator. Din această cauză, rezultatele acestor cercetări nu se pot extinde asupra învăţării deprinderilor sportive complexe.

Mai recent, utilizarea înregistrărilor video, prin care sportivii iau cunoştinţă cu performanţele proprii, s-a extins foarte mult. Mai mult, s-a ajuns la retroacţiunea simultana pentru anumiţi parametri ai mişcărilor, cu ajutorul calculatorului.

Continue Reading »

Procesele cognitive pot juca un rol important în învăţarea deprinderilor motorii. Antrenamentul mental presupune o reprezentare mentală detailată, sistematică şi intensivă a unei acţiuni, fără ca aceasta să fie executată în mod real.

Este în general acceptat în mediul sportiv că antrenamentul mental poate avea un efect pozitiv asupra performanţei. Acest lucru este întărit de cercetările ştiinţifice şi de experienţa unor sportivi de renume.

Sportivii care practică antrenamentul mental au în general performanţe mai bune decât cei care nu utilizează această tehnică: în acelaşi timp, sportivii care se antrenează numai mental au rezultate mai slabe decât cei care se antrenează fizic. Antrenamentul mental este mai eficace în cazul deprinderilor motorii care au o componentă cognitivă mai importantă. Efectele sunt mai puţin evidente ■în cazul abilităţilor „pur" motorii sau în cele în care forţa joacă un rol important.

Aşa cum am menţionat anterior, prima fază a învăţării motorii este predominant cognitivă. Astfel, un antrenament mental de scurtă durată poate avea rezultate foarte bune. Acest lucru nu înseamnă că doar începătorii pot beneficia de efectele pozitive ale antrenamentului mental: se pare că sportivii experimentaţi pot utiliza antrenamentul mental într-un mod mult mai eficace.

Continue Reading »

Procesele efectoare – subsistemele motorii
eferente care facilitează răspunsurile vizibile
(muşchii şi nervii care îi leagă de sistemul nervos
central).

Procesele de traducere – care servesc ca
mediatori între primele două pentru a asigura o
concordanţă optimă între ele.

trimiterea comemzilor către organele efectoare (executăm paşi de tangou şi nu de vals). Procesele de aferentaţie inversă sunt la fel de importante: informaţiile proprioceptive (interne) şi vi2uale sau acustice (externe) asupra efectelor activităţii motrice sunt reintroduse în sistem.

Keele (1973) a fost itinul dintre psihologii care au susţinut de timpuriu ideea căi oamenii ar putea fi limitaţi din punct de vedere al capacităţii lor de procesare a informaţiei. Trebuie să menţi- ornăm faptul că sarcini diferite, cognitive sau motorii, necesită capacităţi de procesare diferite. Dacă o anumită sarcină este atât de complexă încât necesită întregul spatţiu de procesare şi este de maximă importanţă pentru individ, atunci el îi va aloca toate resursele atenţionale, în det:rimentul altor sarcini. Dacă o sarcină specifică nu necesita alocarea întregului spaţiu de procesare disponibil, este posibilă procesarea mai multor sarcini în acelaşi timp, în fu ricţie de resursele atenţionale necesare fiecăreia.

Conform acestui mod«el, o persoană poate procesa mai mulţi stimuli şi poate elabora mai multe răspunsuri în acelaşi timp, cu condiţia c» acestea să nu depăşească propria lui capacitate de procesare informaţională. Dacă o anumită sarcină necesită întrag spaţiul de procesare, atunci doar acea sarcină va primi atenţie şi toate celelalte vor înregistra o scădere a performanţei.

Conceptele de atenţie selectivă şi capacitate limitată de procesare a informaţiei sixint relevante pentru psihologul sportiv, antrenori sau profeso rî şi, în general, pentru toţi cei interesaţi de îmbunătăţirea performanţelor sportivilor. Wrisberg şi Shea (1978) au demonstrat faptul că, pe măsură ce o sarcină motor ~ie este mai bine învăţată şi stăpânită, necesarul atenţionai al acesteia scade. Cu alte cuvinte, pe măsură ce un act motor se automatizează sau se învaţă, solicită mai puţin spaţiu de procesare informaţională, iar sportivul poate să se concentreze şi pe alte elemente. De exemplu, diferenţa semnificativă dintre un jucător începător de baschet şi unul foarte experimentat constă în nivelul de solicitare a spaţiului de procesare informaţională. în timpul unui joc, driblingul solicită aproape întreg spaţiul de procesare informaţională al unui începător. Pe de altă parte, jucătorul experimentat îşi reduce în aşa măsură atenţia acordată driblingului, încât poate să audă sau să vadă diferite informaţii relevante în timpul desfăşurării acestei acţiuni.

Ca urmare, un element central constă în faptul că necesarul de procesare informaţională al fiecărei sarcini poate fi modificat prin învăţare. Altfel spus, necesarul de procesare informaţională al fiecărei sarcini (de ex. driblingul la baschet) poate fi redus în timp, prin exerciţiu.

Continue Reading »

Condiţionarea operantă este un procedeu de învăţare, în care comportamentul ulterior al unui individ este influenţat de modul în care percepe consecinţele acestuia. Un comportament care se scontează că va avea consecinţe pozitive (de exemplu, angajamentul total în timpul unui meci), va fi reprodus de mai multe ori, deoarece este urmat de consecinţe pozitive (publicul, coechipierii şi antrenorul vor lăuda sportivul care a înscris).

Un exemplu tipic din lucrările lui Skinn condiţionarea unui şobolan alb, plasat într-un^ ^6ste experimental numit cuşca Skinner, pentru a apăsa levier. De fiecare dată când animalul apasă levierul^ ^Un recompensat cu hrană. Alimentele sunt întăriri (stimul⁶⁸*⁶ întărire -SÎ) pentru comportamente. La început, anim i*⁶ apasă levierul din întâmplare. întărind aceste răspun întâmplătoare, ele devin mai frecvente, altfel sd"’ probabilitatea ca ele să apară, creşte. Se poate ajunge la o întărire selectivă sau discriminatorie: răspunsurile sunt întărite în anumite condiţii (de exemplu, atunci când este aprinsă o lumină verde) şi nu în alte condiţii (de exemplu atunci când apare o lumină roşie).

Continue Reading »

învăţarea este un proces care antrenează modificări relativ durabile în comportament, ca rezultat al unor experienţe specifice din mediul înconjurător. Pentru a avea loc un proces de învăţare, trebuie să se producă modificări comportamentale. Este nevoie să precizăm că, ceea ce considerăm a fi învăţare, nu se manifestă totdeauna în performanţă: în absenţa motivaţiei sau în condiţii de oboseală, performanţa nu este la fel de bună ca şi în situaţii optimale. Oamenii cu mare experienţă în antrenamentul sportiv cunosc foarte bine acest fenomen. După două ore de antrenament, un jucător de baschet poate ajunge sa stăpânească tehnica aruncării libere, cu toate că mingea nu intră în coş de prea multe ori. După mai multe zile în care

Din această cauză, învăţarea se ^acfmai degrabă în termeni de potenţial mTortamental decât ca modificare de comportament. De asemenea, trebuie subliniat că tipuri diferite de învăţare pot avea ca rezultat nivele similare de performantă. Un copil poate obţine rezultate bune în efectuarea’ unei înmulţiri, deoarece a învăţat pe de rost tabla înmulţirii sau pentru că principiile generale ale operaţiilor aritmetice îi sunt cunoscute deja.

Continue Reading »