Psihologie educationala

Am stabilit că doar trăsăturile de trăsăturile de personalitate nu sunt predictive pentru un lider eficient. Totuşi, cercetările au identificat însuşiri comune ale unui lider eficient. De asemenea, au fost identificate strategii pentru a crea stiluri eficiente de conducere în educaţia fizică, şi în general în mediul sportiv.

Componentele liderului eficient au rezultat dintr-o sinteză a diferitelor orientări existente care se ocupă de studiul conducerii grupurilor. în concordanţă cu modelul interacţionist, componentele conducerii eficiente sunt înţelese ca o combinaţie dintre factorii personali şi cei situaţionali.

Calităţile liderului

Deşi nu există un nucleu comun de trăsături de personalitate care să asigure că o persoană va deveni un lider, există câteva trăsături frecvent întâlnite la lideri se succes:

■ Inteligenţa

■ Asertivitatea

■ Empatia

■ Motivaţia intrinsecă

■ Flexibilitatea

■ Ambiţia

■ încrederea în sine

■ Optimismul.

Aceste calităţi sunt necesare, dar nu suficiente. Măsura în care aceste calităţi sunt necesare depinde de preferinţele grupului şi de situaţiile specifice cu care liderul se confruntă.

Stilul de conducere

în general, antrenorii pot avea un stil de conducere autocratic sau democratic. Stilul democratic este centrat pe sportiv, cooperativ şi orientat spre interacţiuni pozitive. Stilul autocratic este orientat pe victorie, foarte structurat şi orientat spre sarcină. Un antrenor nu este tot timpul acelaşi. Se pot integra şi combina ambele stiluri. Apelul la unul sau altul din stiluri depinde de circumstanţe.

Continue Reading »

Modelele discutate mai sus sunt adaptări derivate din mediul non-sportiv, cum ar fi industria sau armata şi sunt jaloane excelente pentru a înţelege fenomenul de conducere.

Chelladurai (1978), a dezvoltat Modelul Multidimensional al Liderului în mediul sportiv. Acest model este în primul rând unul interacţional. Chelladurai susţine că fenomenul conducerii trebuie să ţină seama de caracteristicile situaţionale ale liderului şi membrilor grupului sportiv. Astfel, conducerea eficientă va depinde de caracteristicile sportivilor şi de limitările situaţiilor din mediu.

După Chelladurai, performanţa şi satisfacţia sportivului (căsuţă 7 din figura de mai jos) depinde de cele trei tipuri de comportament al liderului: solicitat (căsuţa 4), preferat (căsuţă 6), actual (căsuţa 5). Situaţia (căsuţă 1), liderul (căsuţă 2) şi membrii grupului (căsuţa 3) determină aceste trei tipuri de comportament, de aceea se numesc antecedente.

Continue Reading »

Profesorii de sport trebuie să fie flexibili în ce priveşte stilurile de conducere adoptate. în situaţia în care ei activează într-o şcoală în care nu există condiţii materiale prea bune şi nici sprijin din partea comunităţii, stilul de

onducere ar trebui orientat mai mult spre sarcină. Stabilirea de obiective precise şi îndeplinirea lor ar trebui să nrimeze dezvoltării unor relaţii interpersonale pozitive.

Exemplu: G.V. este profesor de sport la o şcoală de cartier. Sala de sport arată destul de rău: pereţii sunt crăpaţi şi ar necesita o renovare, iar grupurile sanitare sunt într-o stare jalnică. O renovare grabnică nu este posibilă. De aceea, el decide să încerce să îmbunătăţească lucrurile. Pune postere cu sportivi pentru a masca locurile unde pereţii sunt crăpaţi roagă femeia de serviciu să acorde mai multă atenţie curăţeniei în vestiare. Curând el realizează că îmbunătăţirea mediul înconjurător nu este suficientă pentru a creşte motivaţia elevilor. El îşi chestionează elevii cu privire la ceea ce le place şi ceea ce nu le place în orele de sport. Constată că majoritatea elevilor ar dori un program de fitness pe care el îl introduce în prima parte a orei. Reactivează gazeta de perete. Fiecare elev primeşte un calificativ pentru progresele obţinute şi se instituie titlul „elevul săptămânii".

Toate aceste lucruri sunt dovezi ale unui stil de conducere orientat spre sarcină, stil adecvat situaţiei cu care se confruntă profesorul.

Continue Reading »

Teoriile care au la bază modelul interacţionist au "J»plîcaţii importante în conducerea grupului’ sportiv. Modelul interacţionist susţine:

• Nu există trăsături universal valabile care să asigure succesul unui lider. Totuşi, liderii de succes au trăsături de personalitate comune, care îi deosebeşte de restul populaţiei.

• Un anumit stil de conducere se potriveşte la o anumită situaţie specifică. Unii lideri funcţionează mai bine în anumite situaţii decât în altele. Este cazul unor antrenori care au fost concediaţi de conducerea echipei pe motiv că nu au fost eficienţi şi sunt angajaţi de către altă grupare unde îşi dovedesc foarte curând eficienţa. Este foarte puţin probabil ca ei să-şi fi schimbat peste noapte stilul de conducere. Mai curând stilul lor de conducere şi comportamentul lor s-a potrivit în noile condiţii.

• Stilurile de conducere pot fi schimbate pentru a se adapta unor cerinţe situaţionale. Există două tipuri de lideri:

Continue Reading »