Jan 25 2010
CARACTERISTICI ALE ORIENTARII SPRE SARCINA SI ALE ORIENTARII SPRE SINE
Orientarea spre sarcină se asociază cu credinţa că succesul depinde de efort şi perfecţionare. Indivizii cu o astfel de orientare se simt mulţumiţi când experienţiază P ogresul, pe care îl atribuie efortului’ şi muncii personale.
învăţarea şi perfecţionarea unei sarcini dificile le asigură satisfacţia. Indivizii orientaţi spre sarcină tind să iniţieze pattern-uri motivaţionale adaptative. Asta înseamnă că ei aleg să participe la
situaţii provocatoare care le permit să îşi demonstreze capacitatea de efort susţinut şi persistentă în sarcină.
Orientarea spre sine reflectă credinţa că succesul depinde de performanţa persoanei, comparativ cu performanţele celorlalţi. Abilitatea este văzută independent de efort. Dacă o persoană reuşeşte în faţa altor competitori şi nu depune mare efort, acest lucru ar putea fi interpretat ca o dovadă a unor abilităţi deosebite. Astfel, pentru un sportiv orientat spre sine, succesul înseamnă depăşirea unui adversar datorită abilităţilor superioare şi nu efortului susţinut sau autoperfecţionării. Indivizii care au o percepţie superioară asupra abilităţilor lor, pot dezvolta pattern-uri motivaţionale adaptative (exemplu: angajarea în sarcini provocatoare). Totuşi, indivizii orientaţi spre sine, însă cu o percepţie nesatisfăcătoare asupra propriilor abilităţi, pot dezvolta pattern-uri motivaţionale dezadaptative. Pentru că motivaţia lor este aceea de a învinge, dar nu cred că pot realiza ceea ce şi-au propus, ei nu vor mai dori să participe la activităţi provocatoare. Dezavantajul evident al orientării spre sine este că descurajează implicarea individului în situaţii de competiţie doar pentru a se simţi bine, atunci când el nu întrevede posibilitatea de a obţine un succes.
Cercetările au arătat că indivizii cu orientare predominantă spre sarcină pot manifesta şi orientare spre sine foarte accentuată. Ca urmare, pot exista diferite combinaţii ale celor două orientări. Situaţia dezirabilă pentru un tânăr sportiv este să exceleze în ambele orientări, pentru că indivizii cu orientare crescută atât spre sine, cât şi spre sarcină manifestă nivele superioare de motivaţie şi competenţă autopercepută. Cea mai nefericită
hnatie în termeni de motivaţie şi competenţă CTnercepută este nivelul scăzut al ambelor orientări.
