Feb 18 2010
ABORDAREA INTERACŢIONISTĂ
Teoriile care au la bază modelul interacţionist au "J»plîcaţii importante în conducerea grupului’ sportiv. Modelul interacţionist susţine:
• Nu există trăsături universal valabile care să asigure succesul unui lider. Totuşi, liderii de succes au trăsături de personalitate comune, care îi deosebeşte de restul populaţiei.
• Un anumit stil de conducere se potriveşte la o anumită situaţie specifică. Unii lideri funcţionează mai bine în anumite situaţii decât în altele. Este cazul unor antrenori care au fost concediaţi de conducerea echipei pe motiv că nu au fost eficienţi şi sunt angajaţi de către altă grupare unde îşi dovedesc foarte curând eficienţa. Este foarte puţin probabil ca ei să-şi fi schimbat peste noapte stilul de conducere. Mai curând stilul lor de conducere şi comportamentul lor s-a potrivit în noile condiţii.
• Stilurile de conducere pot fi schimbate pentru a se adapta unor cerinţe situaţionale. Există două tipuri de lideri:
