Feb 22 2010
MODELUL MULTIDIMENSIONAL AL LIDERULUI SPORTIV
Modelele discutate mai sus sunt adaptări derivate din mediul non-sportiv, cum ar fi industria sau armata şi sunt jaloane excelente pentru a înţelege fenomenul de conducere.
Chelladurai (1978), a dezvoltat Modelul Multidimensional al Liderului în mediul sportiv. Acest model este în primul rând unul interacţional. Chelladurai susţine că fenomenul conducerii trebuie să ţină seama de caracteristicile situaţionale ale liderului şi membrilor grupului sportiv. Astfel, conducerea eficientă va depinde de caracteristicile sportivilor şi de limitările situaţiilor din mediu.
După Chelladurai, performanţa şi satisfacţia sportivului (căsuţă 7 din figura de mai jos) depinde de cele trei tipuri de comportament al liderului: solicitat (căsuţa 4), preferat (căsuţă 6), actual (căsuţa 5). Situaţia (căsuţă 1), liderul (căsuţă 2) şi membrii grupului (căsuţa 3) determină aceste trei tipuri de comportament, de aceea se numesc antecedente.
Comportamentele aşteptate
Situaţia cere din partea liderului să acţioneze într-un mod particular. Din partea profesorilor de sport sunt aşteptate anumite comiportamente şi interacţiuni cu elevii. Din partea antrenorilor sse aşteaptă o comportare anume în relaţia cu spectatorii, ceiilalţi antrenori sau cu ziariştii.
Comportamentul dorit
Membrii grupului au preferinţe distincte cu privire la comportamentul liderului. Unii îşi doresc realizări şi performanţă, iar alţii relaţii interpersonale bune. Vârsta, sexul, abilităţile şi experienţa influenţează tipul de relaţie pe care indivizii o preferă. Un adult care se găseşte într-un program de recuperare după o ruptură de ligamente încrucişate se aşteaptă la mai multe explicaţii cu privire la programul urmat, decât un sportiv care este mai familiarizat cu acest tip de accidentare.
