Jan 21 2010
DEZVOLTAREA MOTIVATIEI PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR
în dezvoltarea motivaţiei pentru realizarea obiectivelor se disting trei stadii:
• Pentru un copil între doi şi şase ani, abilităţile autopercepute depind de cât de bine execută o sarcină. Dacă surprinde o îmbunătăţire în performanţa sa (de la momentul la momentul t2), el consideră că abilitatea lui a crescut şi este competent în realizarea sarcinii propuse. Competenţa este percepută de copil în termeni de muncă asiduă şi capacitate absolută. Copilul aflat în acest stadiu timpuriu este orientat mai mult spre sarcină şi mai puţin spre sine.
• La vârsta de şase-şapte ani, copilul îşi percepe abilităţile prin comparaţie cu performanţele celorlalţi, adică devine orientat spre sine. Nu mai este suficient pentru el să execute o sarcină mai bine decât o făcea cu câtva timp înainte, ci simte nevoia să execute sarcina mai bine decât alţi copii. Abilitatea autopercepută depinde acum de propria capacitate şi de comparaţia cu capacităţile celorlalţi. Abilitatea superioară şi competenţa sunt percepute în felul acesta doar dacă performanţele subiectului le depăşesc pe ale celorlalţi.
• După vârsta de 11 ani, copilul poate manifesta atât o orientare spre sarcină, cât şi o orientare spre sine, în funcţie de situaţia în care evoluează. Anumiţi factori de mediu pot determina persoana să se centreze pe comparaţii sociale şi să dezvolte o orientare spre sine, pe când situaţiile ce determină persoana să se concentreze pe măiestria personală şi îmbunătăţirea performanţei vor favoriza o orientare spre sarcină.
