Jan 19 2010
ABORDAREA MOTIVAŢIEI DIN PERSPECTIVA OBIECTIVELOR
în 1984, Nicholls pune bazele teoriei motivaţiei pentru realizare. Aceasta reprezintă o extensie logică a teoriei lui Bandura asupra autoeficacităţii şi a teoriei lui Harter asupra motivaţiei pentru competenţă. După Nicholls, elementul definitoriu al motivaţiei pentru realizare este modul în care individul îşi conştientizează propriile abilităţi, adică maniera în care acesta se percepe. în teoria motivaţiei din perspectiva obiectivelor, natura abilităţilor percepute se schimbă, la început, în funcţie de nivelele de dezvoltare ale persoanei şi, mai târziu, în urma învăţării şi restructurării cognitive.
Orientări privind realizarea obiectivelor
în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor, există două orientări distincte: orientarea spre sarcină şi orientarea spre sine. în cazul orientării spre sarcină, obiectivul este perfecţionarea unei tehnici sau deprinderi. Individul orientat spre sarcină îşi percepe abilităţile în funcţie de progresul perceput între două momente succesive pe axa timpului (performanţa obţinută la momentul U este comparată cu cea din momentul t2). Baschetbalistul orientat spre sarcină se percepe pe el ca având o abilitate superioară dacă a realizat un procentaj mai bun la aruncările libere decât săptămâna trecută. Sportivul orientat spre sarcină continuă să muncească pentru a atinge măiestria şi experienţiază trăiri de autoeficacitate şi încredere în sine.
Probabil vă gândiţi că fiecare individ este orientat sarcină pentru că’fiecare dintre noi ne dorim să rutăm unele sarcini aproape de perfecţiune. Insă, în imite momente ale vieţii noastre devenim conştienţi de nsecintele comparaţiei sociale. Atunci când începem să S comparăm cu alţii, adoptăm modalităţi diferite de orientare spre obiective. Dintr-o dată nu mai este suficient să atingem măiestria în executarea unei deprinderi şi să aducem îmbunătăţiri personale, ci devine esenţial să demonstrăm că ne’putem măsura cu alţi indivizi. Astfel, în cazul orientării spre sine, abilitatea autopercepută depinde în mare măsură de rezultatul comparaţiei cu performanţa celorlalţi.
