Jan 11 2010
TEORIA AUTOEFICACITATII
Bandura defineşte autoeficacitatea ca fiind convingerea sau încrederea individului în capacităţile sale de a organiza şi executa acţiunile necesare pentru a produce rezultatele dorite. Pentru dezvoltarea autoeficacităţii, individul trebuie să creadă că este în control şi că acţiunile pe care le realizează sunt iniţiate intenţionat. Dacă o persoană crede că este în control şi are forţa de a produce rezultate specifice, ea va fi motivată să încerce să schimbe situaţia. De aici rezultă importanţa autoeficacităţii. Dacă un sportiv percepe sau crede că poate influenţa în bine rezultatul unei competiţii, va dori cu ardoare să intre pe teren şi să se angajeze în luptă.
Dacă sportivul crede cu adevărat că va izbândi, el va fi motivat să muncească mai mult pentru a obţine succesul aşteptat. în concluzie, un sportiv eficient este un sportiv motivat. După Bandura (1977, 1982, 1986, 1997) există patru elemente fundamentale care contribuie la dezvoltarea autoeficacităţii:
